21 aprilie 2022 – Joia Mare – vopsitul, încondeiatul şi potcovitul ouălor

• Vopsitul ouălelor

Înroşitul ouălor reprezintă înfrumuseţarea prin vopsire şi încondeiere a Ouălor de Paşte, substitute ale divinităţii primordiale, pentru a fi jertfite şi mâncate sacramental la sărbătorile pascale. Ouăle „fără bănuţ“, adică fără rod, sunt alese la Miezul Păresimilor după anumite criterii; se spală cu grijă coaja şi se şterge cu oţet (se degresează pentru a prinde uniform vopseaua), se fierb la foc domol aşezate culcat în apa vasului şi apoi se introduc într-o baie de vopsea. Până la sfârşitul secolului al XIX-lea vopselele se obţineau în exclusivitate prin diferite procedee, din plante, arbori şi arbuşti: flori, frunze, tulpini, coajă, rădăcini. Reţetele de extracţie a culorilor (galbenul, roşul, albastrul, verdele şi negrul) şi combinarea lor pentru obţinerea diferitelor nuanţe variau de la zonă la zonă şi, uneori, de la sat la sat. Culoarea principală a vopsitului cu plante era galbenul; cu excepţia albastrului, toate celelalte culori se obţin prin introducerea mai întâi a oului într-o baie cu vopsea galbenă. De altfel, cele mai vechi şi mai frecvente culori folosite au fost galbenul, culoarea Soarelui pe bolta cerului în timpul zilei şi roşul, imaginea acestuia la Răsărit şi Apus.

Substantivarea şi feminizarea adjectivelor-culori (roşeală şi roşeaţă pentru roşu, gălbineală, gălbinarea, gălbineaţa pentru galben, verdeaţa pentru verde, albăstreala pentru albastru şi negreala pentru negru) indică haina frumos colorată a vopselei cu care femeia îmbracă trupul oului, iar olarul trupul oalei.

• Potcovitul ouălelor

• Încondeiatul ouălelor

Încondeiatul ouălor reprezintă înfrumuseţarea cu motive antropomorfe, zoomorfe, fitomorfe, schiomorfe a ouălor jertfite la Paşti, simbol al divinităţii care moare şi renaşte anual.

Tehnologia populară, care transformă oul în operă de artă, cuprinde mai multe faze de lucru: alegerea ouălor proaspete, scufundarea lor în apă, selecţionarea ouălor mari şi frumoase, cu coaja groasă, fără denivelări, degresarea prin spălarea atentă cu apă caldă la care se adaugă puţin oţet, pentru a „prinde“ vopseaua uniform, fără pete, aşezarea ouălor în poziţie orizontală într-un vas cu apă pentru a se alege bula de aer pe margine, nu la capete. Urmează fierberea ouălor la foc domol, pentru a nu plesni coaja. Vopselele se prepară din plante sau din produse de industrie chimică. Apoi se confecţionează şi se pregătesc uneltele de ornamentat (tişiţa; cele mai vechi „condeie“ au fost Lumânarea cu al cărui capăt încins la foc se desenau pe ou anumite semne şi Pana de gâscă, având acelaşi rol cu cornul de ornat al olarului). Se topeşte ceara de albine în care se adaugă, ca adjuvant, puţin cărbune pisat. Urmează încondeierea propriu-zisă a ouălor cu motive ornamentale măiestrit lucrate; introducerea oului încondeiat în vasul cu vopseaua dorită pentru colorarea fondului; scoaterea ouălor din vopsea şi stergerea urmelor de ceară care lasă în loc desenul alb, obţinându-se oul încondeiat monocrom. În cazul ouălor încondeiate policrom, se repetă pentru fiecare culoare în parte, cu atenţie şi mult talent, operaţiunile amintite de ornamentare. Local, sunt inversate unele faze de lucru, se folosesc metode noi de decorare, mai mult sau mai puţin legate de încondeierea cu ceară a ouălor (ouă pictate, ouă săpate sau decorate în relief, ouăle încondeiate cu frunze de plante, ouăle împodobite cu mărgele, ouă din lemn sau plastic decorate sau pictate şi altele).