14 Septembrie – Ziua Crucii
Ziua Crucii este o sărbătoare populară care a preluat data şi numele din calendarul ortodox (14 septembrie, Înălţarea Sfintei Cruci) dedicată culegerii ultimelor plante de leac (boz, micşunele, mătrăgună, năvalnic, iarbă de năjit, etc.). Este sinonimă cu Cârstovul Viilor şi Ziua Şarpelui. Pământul, deschis pentru plante, insecte şi reptile la Alexii (17 martie), se închide, după şase luni, la Ziua Crucii. Cele două sărbători plasate în preajma echinocţiilor de primăvară (Alexii) şi de toamnă (Ziua Crucii) împărţeau Calendarul Popular în două anotimpuri de şase luni: vara (17 martie-14 septembrie) şi iarna (14 septembrie-17 martie). La Ziua Crucii florile se plâng una alteia că se usucă iar cele care înfloresc după această dată, în special brânduşa de toamnă şi fragii sunt „necurate“ şi aparţin morţilor. În această zi şerpii, înainte de a se târî spre adăposturile hibernale s-ar aduna în alunişuri unde se încolăcesc unii cu alţi pentru a plămădi „piatra nestemată“. De acum este interzisă omorârea şarpelui care ieşea întâmplător în drum. De Ziua Crucii se efectuau diferite practici apotropaice şi fertilizatoare în grădini şi livezi, se pomeneau morţii şi li se împărţeau alimente şi vase de ceramică (Moldova, Bucovina). În sudul ţării, unde sărbătoarea se numeşte Cârstovul Viilor, se începea culesul viilor şi „bătutul“ nucilor.