Rapsozii la ei acasa

Pe chipul taranului roman transpare toata faptura noastra istorica neintinata in prihana ei, de dincolo de vremi, ramasa intacta, documentul cel mai zdrobitor al vechimii, al statorniciei si maturitatii spirituale a poporului roman. In sat iesi din timp si istorie si intri in timpul si istoria devenite eternitate.

Veacurile si sutele de generatii, suflarea vietuirii lor in randuiala stramosilor au ctitorit aceasta atmosfera, aceasta matca si vatra unde omul este coplesit de o launtrica si tainica bucurie si maretie.

In conditiile citadinizarii vietii rurale, prin conectarea la un proces informational complex, se asimileaza moduri de viata apropiate mai degraba civilizatiei urbane moderne, dizolvandu-se vechiul stil de viata patriarhal, contemplativ.

Creatia orala traind mereu in actualitate, prin actualizarea perpetua de catre fiecare generatie, de catre fiecare individ, isi estompeaza treptat samburele originar creativ, motivul-baza degradandu-se prin continua readaptare. Lucrurile ies cu limpezime daca ascultam aceeasi piesa folclorica transmisa de un informator mai in varsta si de catre unul tanar. De multe ori si batranii inoveaza modernizand sub influenta patrunderii culturii de masa pe caile binecunoscute.

Exista, insa, si exceptii, concretizate chiar de rapsozi, care, ,,la ei acasa“, in vatra satului ialomitean, ne incanta cu creatie folclorica autentica, nealterata de prefacerile moderniste.

Traditionala manifestare „Rapsozii la ei acasa“ constituie un prilej de aducere aminte, o retrospectiva in domeniul folcloric, o intalnire inedita cu „lautarii satelor de altadata“, inscriindu-se in actiunea de revigorare a traditiilor populare. Cu aceasta ocazie se poate spune ca se realizeaza un veritabil dialog intre generatii.

Ciclul de manifestari cu acest nume, initiat de Centrul Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Ialomita cu ani in urma demonstreaza de fiecare data ca interesul pentru traditie nu s-a pierdut, participarea spectatorilor si rapsozilor fiind numeroasa. Intalnirile de la Vladeni (1996), Jilavele (1997), Amara (1998), Grivita (1999), Scanteia (2000), Valea Ciorii (2001), Albesti (2002), Cocora (2003), Ion Roata (2004), Ciochina (2005), Colelia (2006), Gheorghe Doja (2007), Grindu (2008), Maltezi (2009), Munteni Buzau (2010), Sfantu Gheorghe (2011), Marculesti (2012) au insemnat nu doar spectacole traditionale obisnuite, ci intalniri cu batranii satelor ialomitene, pentru ca mesajul lor transmis sa constituie o perpetuare a folclorului si o preluare a lui de catre cei tineri, pentru a putea duce mai departe valorile inestimabile ale cantecului, portului si dansului romanesc, inscriindu-se in actiunea de revigorare a traditiei populare.

Ajungem astfel la celebra sintagma a lui Lucian Blaga – „vesnicia s-a nascut la sat“ – intelegand, o data cu el, dimensiunea culturala a eternitatii.

———————————–